Ostrov – film creștin care înfățișează viața unui sfânt „nebun pentru Hristos”

Ostrov este general catalogat drept cel mai ortodox film de pana acum, odata cu acesta putandu-se vorbi chiar despre “o intoarcere a filmului risipitor”. Filmul fascineaza prin simplitate, iar vizionarea acestuia, intr-un anumit sens, poate fi asemanata cu un pelerinaj la o manastire.

Ostrov este un film crestin care infatiseaza viata unui sfant „nebun pentru Hristos”. Vizionarea acestui film impinge la rugaciune, nu insa la o rugaciune dornica de performante, lucru riscant si inselator, ci la o rugaciune linistita si smerita, facuta in taina camarii personale.

Dupa vizionarea acestui film, crestinul simte cu adevarat ce inseamna smerenia si dragostea, fiecare putandu-se regasi intr-unul dintre personajele filmului, fie in persoana staretului, fie in persoana ravnitorului Iov; ambele personaje au insa de invatat de la smeritul si „nebunul” Anatolie.

Anatolie, rolul principal, este jucat de actorul rus Piotr Mamonov. Acesta s-a nascut la 14 aprilie 1951, in adolescenta facand parte dintr-o celebra trupa rock. Acum mai bine de zece ani, Piotr Mamonov a parasit viata publica si tumultul Moscovei, ducand o viata retrasa, intelegand desertaciunea lumii acesteia si valoarea vietii in Hristos.

„Cand am implinit 40 de ani, m-am trezit si am inceput sa imi pun intrebari importante. Cand locuiesti intr-un oras esti expus la multe ispite. Trebuie sa lupti impotriva poftelor tale. In acea vreme (1990), parea ca cel mai important lucru in tara era sa devii membru al asa-numitei lumi civilizate. In zilele noastre, mai mult decat atat se cauta rezolvarea problemelor launtrice” (Piotr Mamonov).

Filmul a fost scris de Dmitri Sobolev si regizat de Pavel Lungin, in anul 2006. „Ostrov” este un film despre pocainta, care a reusit insa sa castige sase premii ale cinematografiei ruse, incluzand premiile pentru: „Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor” si „Cel mai bun actor”.

continuarea aici

Reclame

Pomenirea mortilor – iubire mai tare decat moartea

Îndulciri cu dor

În prima sâmbătă din luna noiembrie, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea celor adormiţi, zi cunoscută în tradiţia românească şi ca „Moşii de toamnă”. Astfel, pe 3 noiembrie 2018, în toate locaşurile de cult, după Sfânta Liturghie, se va oficia şi parastasul pentru cei trecuţi la cele veșnice.

Fiecare soroc sau fiecare moment prestabilit de pomenire a celor care au trecut la Domnul are o semnificație pentru persoana respectivă, dar și pentru întreaga Biserică. Pomenirile acestea, totdeauna se fac în stare de comuniune, în comunitate, pentru că nu există Parastase particulare sau individuale.

Pomenirea celui trecut la Domnul, la trei zile după moarte, se face întru slava Preasfintei Treimi, pentru că un creștin este botezat în numele Preasfintei Treimi, a mărturisit credința în Preasfânta Treime toată viața lui de creștin pe pământ, a preamărit slava și iubirea veșnică a Preasfintei Treimi, zicând adesea împreună cu toată Biserica: „Slavă…

Vezi articolul original 2.345 de cuvinte mai mult

Nedumeriri şi răspunsuri la cele ce ni se întâmplă

Îndulciri cu dor

Pateric:

L-a întrebat un frate pe avva Pimen:
– Dacă văd un frate despre care am auzit vreo greşeală, nu vreau să-l primesc la mine în chilie; dacă văd unul bun, mă bucur împreună cu el.
– Dacă-i faci fratelui bun puţin bine, fă de două ori atâta celuilalt, că el este cel suferind. Era unul într-o chinovie, pe nume Timotei pustnicul; auzind egumenul veste despre ispita unui frate, îl întrebă pe Timotei despre el. Atunci s-a sfătuit cu el să-l izgonească. Când l-au gonit, s-a pus ispita fratelui asupra lui Timotei, până s-a primejduit („până era să cadă“.).

Iar Timotei plângea dinaintea lui Dumnezeu, zicând: am păcătuit, iartă-mă.

Atunci a venit la el glas zicându-i: „Timotei, să nu socoteşti că ţi le-am făcut pe acestea pentru altceva, decât pentru că ţi-ai trecut cu vederea fratele în vremea ispitirii lui“.

Sf. Maxim Mărturisitorul:

Fiindcă multe dintre cele ce ni se…

Vezi articolul original 150 de cuvinte mai mult

“Ochi au și nu văd, urechi au și nu aud. Ca nu cumva, văzînd și auzind, și cu inima înțelegînd, să se întoarcă”.

de părintele Savatie Baștovoi

Ochii care nu văd și urechile care nu aud s-au pomenit și pînă la Hristos, la Isaia și în psalmi. Prorocul David folosește aceste cuvinte referindu-se la idoli, la statuile moarte care deși au ochi și urechi sculptate, nu văd și nu aud, apoi conchide “asemenea lor sînt cei ce se închină lor”.

Așadar, orbirea duhovnicească are o rădăcină idolatră. Cei care nu văd și nu aud cuvintele limpezi ale Domnului suferă de o legare a minții demonică. Iată de ce in taina Botezului Biserica a rînduit și Mirungerea. Sf. Nicolae Cabasila in cartea sa “Despre viața in Hristos” spune ca Mirungerea este o taină prin care intră toate celelalte, deoarece prin Mirungere primim harul de a pricepe Scripturile, ne eliberăm de robia idolilor care leagă mințile oamenilor pentru a nu vedea tainele dumnezeiești. Din aceeași pricină și cei care au căzut in rătăciri eterice sau chiar in lucrări idolești, se reprimesc in Biserică prin Mirungere, pentru reînnoirea deschiderii către înțelegerea Sfintelor Scripturi. Așadar, cufundata cea întreită care se face la Botez nu se repetă la cei căzuți in rătăciri ale minții, dar Mirungerea se repetă.

“Ca nu cumva văzind și crezând și cu inima intelegind sa se întoarcă și sa creadă, și Eu sa-i tămăduiesc pe ei”, zice Hristos. Adică frica aceasta este a dracilor, ca dacă vor auzi cuvintul Domnului și se vor repezi către Dinsul, Domnul ii va tămădui negreșit. De aceea oamenii întunecați se afunda tot mai mult in vorbe și raționamente proaste, ca nu cumva sa audă și sa vada. Cu unii ca aceștia nici nu se cuvine a vorbi in cuvintele Scripturii și a le descoperi lucruri de taina, caci nu văd și nu aud, așa cum și Hristos le vorbea in pilde.

————-

Evanghelia după Matei capitolul 13

În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare.
2. Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie şedea în ea şi toată mulţimea sta pe ţărm.
3. Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: Iată a ieşit semănătorul să semene.
4. Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.
5. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc;
6. Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat.
7. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit.
8. Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.
9. Cine are urechi de auzit să audă.
10. Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?
11. Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.
12. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
13. De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
14. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: „Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea”.
15. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.
16. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.